Salutari din Rai!...
Ei, bine, nu e o gluma! Raiul meu nu e in cer...ci in casa copilariei mele, cea cu umbra ozonata de brad si cei 30 de trandafiri catifelati, infloriti pentru sosirea mea... Stapanii lor, intotdeauna au avut o chemare subtila: ,,au inflorit trandafiriii cand de fapt spuneau: ,, ne e dor de tine!i. Mai tarziu or sa spuna : ,,s-au copt cireselei , ,, a inflorit regina noptiii si tot asa pana toamna tarziu cand incep sa cada stelele...
Inserarea ma prinde in leaganul de sub pin si sunt pur si simplu uluita de privelistea cerului. O puzderie de stele... atat de stralucitoare... si ma gandesc cu amaraciune ca baiatul meu abia vede seara, in Bucuresti, o stea palpaind prin perdeaua de smog. Tata ii arata, ca si mie, odinioara, Carul Mare, Closca cu Pui si Calea Lactee...Matematica si astronomia pasiuni impletite...
Ca intotdeauna cind vin acasa, in satul meu natal, mi-am făcut timp şi de astă dată să trec pe la mormintul bunicilor mei la cimitirul de la marginea satului. Era o linişte aproape duioasă imprejur. Nici o adiere, nici un zgomot, imi auzeam paşii...
Am aprins luminările. Ardeau cuminţi aşa cum au fost bunicii mei: nişte oameni cuminţi.
...Şi m-am gindit aşa deodată că nu e drept, ca oamenii care ne-au fost atit de aproape, lingă care am trăit şi cu care am impărţit bucurii şi tristeţi şi taine, să moară aşa, fără să le pese dacă noi, cei care răminem, putem indura o aşa durere, o aşa intristare, o aşa lipsă, un aşa dor nesfirşit...Ce atitea vorbe că ei trăiesc veşnic in inimile noastre, e clar că sentimentul este că, de fapt, vrei să-i atingi, să-i imbrăţişezi, să-i intrebi şi să-ţi răspundă...
Cind am intrat in casă... un miros dulce de chec cu nucă. Se oprise lumina dar nu căuta nimeni luminări, ne impiedicam unii de alţii şi toată lumea vorbea de parcă eram o armată.
Ne luam ramas bun, eu si copii, ne urcam in masina si mama se apleaca pe marginea ferestrei mele...,,peste 2 saptamani infloreste si teiul de la fereastra ta!i.
Zambesc induiosata...
Transmite tuturor salutari!, zice tata.
Ceea ce si fac acum!...
mai 2005