Desfacerea disciplinara a contractului de munca

Abaterea disciplinară este o faptă in legătură cu munca şi care constă intr-o acţiune sau inacţiune săvirşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a incălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
 

Conform Codului Muncii sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul săvirşeşte o abatere disciplinară sunt:
a) avertismentul scris;
b) suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăşi 10 zile lucrătoare;
c) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;
d) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;
e) reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;
f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
(2) in cazul in care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se stabileşte un alt regim sancţionator, va fi aplicat acesta.

Amenzile disciplinare sunt interzise.
Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancţiune.

 Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă in raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvirşite de salariat, avindu-se in vedere următoarele:
a) imprejurările in care fapta a fost săvirşită;
b) gradul de vinovăţie a salariatului;
c) consecinţele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală in serviciu a salariatului;
e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

 
 Sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a) (avertismentul scris), nu poate fi dispusă mai inainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
 in vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizindu-se obiectul, data, ora şi locul intrevederii.
Neprezentarea salariatului la convocarea făcută in condiţiile prevăzute mai sus fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
in cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările in favoarea sa şi să ofere persoanei imputernicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

 Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă in formă scrisă, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvirşirea abaterii disciplinare, dar nu mai tirziu de 6 luni de la data săvirşirii faptei.
Sub sancţiunea nulităţii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost incălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in condiţiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept in baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
e) termenul in care sancţiunea poate fi contestată;
f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
(3) Decizia de sancţionare se comunică salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării.
(4) Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta.
(5) Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.

Convocarea la cercetarea prealabila. Legea prevede comunicarea scrisa a convocarii la cercetare angajatorul fiind cel care trebuie sa faca dovada acestei comunicari.
Din cuprinsul convocarii trebuie sa reiasa clar ca este vorba despre o cercetare disciplinara si faptele considerate abateri disciplinare pentru a da posibilitate angajatului de a-si formula apararile.
Decizia de desfacere disciplinara a contractului de munca trebuie sa cuprinda aceleasi fapte pentru care s-a facut cercetarea altfel este foarte usor de atacat acest act in instanta.

Sarcina probei in litigiile de munca revine angajatorului.

Art. 287. - Sarcina probei in conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile in apărarea sa pină la prima zi de infăţişare.

Pentru a putea demonstra ca obligatia nerespectata de angajat era in sarcina acestuia, trebuie sa existe o fisa a postului din care sa rezulte aceasta, un Regulament de Ordine interioara care au fost aduse la cunostinta angajatului.

av.ancapopescu@gmail.com